Gânduri la ..început de drum - Colegiul Pedagogic ,, Vasile Lupu ” Iași

ISTORICUL  ȘCOLII NORMALE „VASILE LUPU” IAȘI

     Contextul istoric determinant pentru înființarea școlilor normale preparandale pentru pregătirea învățătorilor a fost constiuit mai ales de pătrunderea ideilor iluministe întâi în Transilvania, iar apoi în Moldova şi Ţara Românească. Dintre toate obiectivele iluminismului, în mod deosebit interesează atenția pe care a acordat-o învățământului primar și răspândirii științei de carte în rândul maselor populare, ca prim pas în construirea unei școli naționale care să corespundă nevoii de cultură a maselor. Dacă Transilvania și Banatul și-au dezvoltat învățământul sub influența Imperiului austriac cu aproximativ un veac înainte, în Moldova, o întâmplare fericită a fost apariția lui Gheorghe Asachi, un tânăr cu o temeinică pregătire culturală dobândită la Lemberg, Viena și Roma. Activitatea sa de organizator și îndrumător al școlilor naționale din Moldova începe cu înființarea în 1828, la mănăstirea Trei Ierarhi, a trei școli. Regulamentul organic ducând la înființarea unor școli ținutale în Moldova, era nevoie și de pregătirea învățătorilor la Trei Ierarhi.

     În 1851 s-a desființat regulamentul cunoscut sub numele de „Așezământul pentru organizarea învățăturii publice din principatul Moldovei” care prevedea înființarea de școli publice în orașe și sate, și de asemenea, prevedea înființarea  unui curs de pedagogie cu durata de un an la Școala Primară Vasiliană de la mănăstirea Trei Ierarhi, unde se va organiza și un internat pentru tinerii meniți a ajunge învățători sătești. Preocupările pentru înființarea școlii preparandale încep din 1853, iar în martie 1854 se întocmește „Proiectul pentru înființarea Institutului preparandal”, proiect care va fi pus în aplicare abia în 1855.

     La 15 decembrie 1855 lua astfel ființă prima școală de pregătire a învățătorilor din cele două țări românești aflate încă sub suzeranitate turcească, moment istoric al organizării învățământului normal și primar pe baze științifice. Din acest moment, Iașul și Moldova vor îndeplini un rol esențial în pregătirea unitară a învățătorilor din țara noastră, școala preparandală de la Iași constituind ulterior model de organizare pentru celelalte școli pedagogice din Moldova și Țara Românească.

     Primul director al școlii a fost Anton Velini, absolvent al Gimnaziului Vasilian (ulterior Liceul Național) și doctor în filosofie, titlu obținut la Universitatea din Viena. El a condus Școala primară de la Trei Ierarhi, Școala Preparandală și Internatul preparanzilor până în anul 1863. Tinerii recomandați să urmeze școala preparandală trebuiau să fie fii de preoți, dascăli sau alți săteni în vârstă de 17 ani și cu „certificat de moralitate iscălit” de preotul și proprietarul locului (boierul).

     Prima denumire a școlii a fost aceea de Școală Preparandală. Aflată în pericol de desființare în 1863 deoarece rolul său nu era înțeles nici de public nici de autorități, școala a fost preluată la conducere de Titu Maiorescu, director al Gimnaziului central (Liceul Național) și rector al Universității, care a intuit importanța formării învățătorilor pentru dezvoltarea învățământului, mai ales rural. Titu Maiorescu a utilizat pentru prima dată denumirea de Școală normală în sensul de școală pregătitoare pentru învățători. El a propus numele școlii, iar mai târziu domnitorul Alexandru Ioan Cuza a admis ca școala să fie numită Institutul lui Vasile Lupu. Ulterior, numele de Institutul normal Vasile Lupu s-a păstrat până în  1890 când s-a statornicit cel de Școala Normală „Vasile Lupu”. Denumirea de Școala Normală „Vasile Lupu” a fost înlocuită din 1948 cu cea de Liceul Pedagogic „V. Lupu”, și ca rezultat al eforturilor neîntrerupte ale învățătorilor din prima jumătate a secolului al XX-lea pentru ridicarea școlilor normale la nivelul de cultură al liceelor și pentru accederea la cultura universitară. În anul 1993 s-a revenit la numele inițial de Școala Normală „Vasile Lupu”, în semn de recunoaștere  față de contribuția pe care a avut-o instituția la dezvoltarea învățământului pedagogic și primar din țara noastră. Asupra serviciilor pe care le-a adus Titu Maiorescu Școlii Normale „Vasile Lupu” și învățământului vom reveni ulterior, în capitolul specific. Cu certitudine, el rămâne fondatorul care a creionat cu mare rigoare și precizie fizionomia Școlii Normale „Vasile Lupu”.

     În anul 1868 a fost înlocuit la conducerea școlii de către Grigore Petrovanu. Acesta a condus școala între 1868-1869 și, ulterior, între 1876-1877. A urmat Mihail Ianculescu între 1869-1874, când durata studiilor la Școala Normală era deja de 3 ani, la propunerea ministrului Titu Maiorescu. Începând cu 1874 până în 1876 la conducerea școlii a fost junimistul Samson Bodnărescu.

     Cel mai însemnat director de la Maiorescu până la Constantin Meissner a fost Petru Cujbă. El a condus Școala Normală „Vasile Lupu” între anii 1877-1886. Cele mai importante probleme pe care le-a statornicit, deși fuseseră provocări și pentru înaintașii săi, au fost cele legate de disciplinele ce se predau în Școala Normală, dintre care cele mai însemnate în formarea învățătorilor erau pedagogia și limba și literatura română. Petre Cujbă a fost cel care poate fi considerat întemeietorul școlii de aplicație, deși ideea fusese avansată de Anton Velini cât și de Titu Maiorescu, practica pedagogică fiind legiferată abia în 1876. De asemenea, Petre Cujbă este cel care s-a preocupat de un nou local propriu al școlii, deoarece cel în care funcționa devenise neîncăpător. Dacă până în 1881 corpul profesoral era nestatornic, constituit mai ales din suplinitori, școala depășea acest moment formându-și deja un corp profesoral stabil, alcătuit din oameni cu temeinică pregătire, personalități culturale, puternic devotați școlii și elevilor. În felul acesta se instituia la Școala Normală o atmosferă de aleasă spiritualitate și o tradiție de dezbatere academică a tuturor chestiunilor importante ce priveau școala și învățământul.

     În 1886 la conducerea școlii vine Constantin Meissner care, prin modul cum a înțeles să organizeze școala, a reușit să o plaseze pe primul loc în învățământul secundar din România. De remarcat este faptul că aproape toți directorii Școlii Normale predau pedagogia și fuseseră școliți la cele mai înaintate universități din Europa apuseană a vremii. Continuând demersurile începute de Petre Cujbă pentru un nou local, în 1891, sub conducerea lui Constantin Meissner, s-a concretizat stabilirea școlii în localul în care se află și astăzi. Amplasarea școlii în fosta fermă Pester care dispunea de plantații de pomi, de vie și pădure a permis Școlii Normale să-și formeze elevii în direcția unei agriculturi teoretice și practice, înaintea altor școli normale din țară și înainte ca ministrul Spiru Haret să legifereze acest aspect în formarea învățătorilor.

     Dintre personalitățile care se aflau în această perioadă între slujitorii Școlii Normale se cuvine să amintim pe profesorul de limba română – Gheorghe Ghibănescu, profesorul de  matematică I.V. Praja, pe Grigore Buțureanu, profesor de istorie, pe Gheorghe Apostolescu-profesorul de științe naturale care a amenajat aleea Copou cu puieți din pepiniera Școlii Normale și a amenajat cimitirul Eternitatea, Timofti Popovici-pedagog pentru limba germană. Au urmat la conducerea școlii Emanoil Călinescu (1892 – 1896), apoi Gheorghe Ghibănescu (1893 – 1896), precum și marele profesor de matematică Ioan V. Praja, pentru câteva luni.

     Când Ioan V. Praja gira direcţia şcolii, ministru era Petru Poni. Acesta şi-a legat numele și de dorinţa de a unifica școala primară, dar și de interesul deosebit pe care l-a acordat pregătirii învățătorilor, fapt ce a determinat insistența acestuia în a-l aduce director la Școala Normală pe Ioan Mitru, absolvent al Facultății de litere și filosofie din Iași, personalitate cu o temeinică pregătire pedagogică și o cultură filosofică, istorică și literară. Venit la conducerea școlii în 1896 și cu sprijinul ulterior al ministrului Spiru Haret, a realizat numai în patru ani lucrările de transformare a localului școlii, care au făcut din Institutul Vasilian una dintre cele mai frumoase și bine organizate  școli normale din Europa. Localul şi întreg ansamblul de anexe, grădina, parcurile, aleile și pepinierele, erau elementele care au impresionat cel mai mult pe orice vizitator.

     Elementele fundamentale pe care s-a dezvoltat școala au fost, pe de o parte, prezența la conducerea ei a unor personalități culturale cu o temeinică pregătire pedagogică animați de crezul că învățătorul format la Şcoala Normală trebuie să aibă o înaltă etică profesională și să fie conștient de misiunea importantă pe care o are de îndeplinit, iar pe de altă, parte grija și libertatea acestor directori de a-şi atrage în școală cei mai buni profesori ai vremii. Acest lucru a fost posibil și datorită miniștrilor instrucțiunii care au cunoscut rolul Școlii Normale în dezvoltarea învățământului public primar unitar și, în consecință, au făcut tot ce era posibil pentru a o susține (Titu Maiorescu, Petru Poni, Spiru Haret).

     În timpul directoratului lui Ioan Mitru, până la primul război mondial, se regăsesc în corpul profesoral nume de mare rezonanță pentru cultura română, nume pe care puține școli au avut șansa să le scrie în cartea istoriei lor: Gheorghe Ghibănescu, Mihai Carp, Octav Botez, Emil Panaitescu la limba română, Constantin Meissner, Ioan Mitru, Vasile Todicescu la pedagogie, Teodor Crivăț, Ștefan Popescu, Valeriu Alaci la matematică, Gheorghe Apostolescu, Dimitrie Cădere, Petru Bogdan la științe naturale, Constantin N. Ionescu, Constantin Baciu și Dimitrie Ionescu la muzică și caligrafie, Vasile A. Gheorghiță la lucru manual. Pentru calitatea pregătirii culturale și experiența didactică pe care o demonstrau profesorii și directorii Școlii Normale „Vasile Lupu” au fost de cele mai multe ori aleşi să ocupe funcţii de răspundere, fie în Ministerul Instrucţiunii, fie în conducerea regională a învăţământului.

     La Şcoala Normală „Vasile Lupu” n-a încetat o clipă să fie adusă în atenţie problema naţională prin conferinţe, serbări, festivaluri şi manifestări naţional-patriotice , dar mai eles prin contactul cu marile personalităţi ale culturii româneşti şi, în special, cu marii luptători pentru unitate naţională din ţinuturile asuprite: I. Simionescu, Dr. C. I. Parhon, N. Iorga, S. Mehedinţi, O. Goga; ei au vizitat şcoala şi au vorbit elevilor. În războiul pentru unitatea noastră naţională mulţi absolvenţi ai şcolii au cazut vitejeşte pe câmpul de luptă, iar cei care s-au întors au adus cele mai înalte distincţii militare.

     Directorul Ioan Mitru a conceput învăţătorul ca pe un apostol care s-a întors în satul său să culturalizeze şi să ridice masele la o viaţă mai bună. Chiar dacă modelul de învăţător nu mai corespunde întru totul societăţii în care trăim, mai mult ca oricând acestuia îi trebuie aceeaşi dăruire, acelaşi crez social şi, mai ales, dragostea pentru copii şi respectul pentru valorile autentic româneşti. Prin Ioan Mitru, Şcoala Normală „Vasile Lupu” a dobândit un prestigiu de netăgăduit. Când s-a realizat primul congres al profesorilor din şcolile normale din ţara noastră, dezbaterile au avut loc la Şcoala Normală „V. Lupu” , iar revista Şcoala Normală pe care congresul a editat-o cu scopul ca profesorii şcolilor normale să-şi aibă organismul propriu de publicitate, a avut sediul redacţional la Iaşi.

     În 1919, Ioan Mitru a fost numit inspector general în Ministerul Instrucţiunii Publice, iar la conducerea şcolii a venit Vasile Todicescu, profesorul de pedagogie tânăr care a introdus în Şcoala Normală „V. Lupu” spiritul nou al pedagogiei apusene, precum şi bazele pedagogiei experimentale. De numele lui, se leagă, de asemenea, propaganda culturală realizată în scopul desăvârşirii unirii şi a unificării culturii, propagandă care a început chiar în primii ani după unirea cea mare. În această acţiune, un rol important l-au avut învăţătorii de frunte, proveniţi din Şcoala Normală „V.Lupu”,care făceau parte din echipele instituite de Ministerul Instrucţiunii şi trimise în ţinuturile eliberate. De asemenea, elevii Şcolii Normale au participat la manifestările culturale ale Ateneului Tătăraşi de promovare a legăturii puternice care există între românii de pretutindeni şi mai ales dintre românii din Moldova şi Ardeal.

     Directorul Vasile Todicescu a introdus la Şcoala Normală portul popular tradiţional şi solemnitatea prezentării acestuia la toate evenimentele naţionale. Sunt de remarcat cel puţin două momente rămase în analele instituţiei care fac referire la modul cum erau apreciate valorile culturii naţionale în Şcoala Normală.

     În 1921 mareşalul Badoglio, ca reprezentant al Italiei, a venit la Iaşi în vederea decorării oraşului pentru sacrificiile din timpul războiului. Cu această ocazie a vizitat Şcoala Normală „V. Lupu”. A fost primit de către director, profesori şi elevi îmbrăcaţi în costume naţionale. Un program artistic, dansuri naţionale şi vizitarea şcolii au produs o puternică impresie asupra mareşalului, care rămânând profund mişcat de buna organizare a acestei exemplare şcoli, nu s-a putut opri să nu declare: „O astfel de şcoală, în care se creşte în specificul naţional viitorul învăţător, ar face cinste şi ţării mele”. (Ziarul Moldova, 1943)

     În octombrie 1922 şcoala este vizitată de Nicolae Iorga însoţit de o delegaţie de profesori şi studenţi de la Sorbona. Iată ce scrie istoricul în ziarul „Solia” din 1922: „ După ce am vizitat cu prietenii privelişti care dezonorează Iaşul a fost pentru toţi o mângâiere şi pentru mine o uşurare cercetarea Şcolii Normale de învăţători. Numai o bună chibzuinţă de la început şi o serie de directori cu cele mai înalte calităţi au putut să deie şcolii strălucita ei înfăţişare de astăzi. Nici un lux, nici o trufie exterioară ...ci o gospodărire exemplară. Pădure, ogoare, vie .. nu era un singur lucru care să nu fie la locul lui. Aspectul însuşi al şcolarilor, pe care-i conduce părinteşte domnul Todicescu, spune câtă muncă fericită este aici. „A învăţat destul şcoală de la politică. Oare ce ar fi dacă şi politica ...ar învăţa de la această şcoală?”

     După Vasile Todicescu, la conducerea şcolii va veni Gheorghe Mitru, fratele lui Ioan Mitru, care a condus şcoala în două rânduri, dar pentru puţin timp (1925/1926 şi în 1928).

     O altă perioadă notabilă a fost cea în care a urmat la conducere profesorul Ştefan Bârsănescu. Şcoala Normală „V. Lupu” s-a bucurat prima de activitatea didactică şi culturală bogată şi variată pe care a desfăşurat-o profesorul Bârsănescu, influenţând atât dezvoltarea învăţământului primar, iar ulterior a întregului învăţământ românesc. Deşi a condus şcoala timp de aproape doi ani, a reluat cele mai importante tradiţii frumoase iniţiate de magiştri directori ai şcolii: a reeditat anuarul, a reintrodus conferinţele pedagogice pe temele celor mai presante probleme ale învăţământului pedagogic, a introdus durata orei de 50 de minute (durată generalizată ulterior în toate şcolile de grad superior, valabilă şi astăzi). Profesorului Ştefan Bârsănescu i se datorează şi introducerea cursului de filosofie în planul de învăţământ al şcolilor normale şi al liceelor. Tot profesorul Bârsănescu a creat Şcoala Normală Superioară ca un nivel de pregătire academică, considerând că liceul pedagogic asigură o cultură generală şi de specialitate care nu poate fi suficientă timp de 3 de ani pentru învăţător. De aceea a propus şi formele concrete de perfecţionare a învăţătorilor care, deşi ar fi trebuit să fie în obligaţia statului, au fost desfăşurate la iniţiativa asociaţiei învăţătorilor, fiind legiferate abia mult mai târziu.

     După plecarea lui Vasile Todicescu de la conducerea şcolii au urmat foarte dese schimbări de directori şi profesori la Şcoala Normală „V. Lupu” ceea ce a afectat bunul mers al şcolii. După Ştefan Bârsănescu, au urmat Mihai Botez (1928-1929), Titus Hotnog (1929-1933), Vasile Harea (1933), Valeriu Buţureanu (1933-1935), Constantin Velicu (1935-1936 şi 1938), Gheorghe Conicescu (1937-1938), Vasile Petrovanu (1938-1941).

     Din toată perioada de existenţă de la 1855 şi până în 1944, Şcoala Normală „V. Lupu” a atins cel mai înalt nivel de organizare, realizare şi concepţie.

     Vasile Petrovanu vine la conducerea şcolii în 1938 şi contribuie în mare măsură la dezvoltarea şcolii cu sprijinul ministrului Petre Andrei. Noua lege a învăţământului din 1939 a introdus secţiile agricolă şi tehnică în pregătirea învăţătorilor, iar ministrul Petre Andrei a înfiinţat prima dată aceste secţii la Şcoala Normală „V. Lupu” din Iaşi: „A fost aleasă Şcoala Normală „V. Lupu” pentru că această şcoală are o tradiţie recunoscută, cu reputaţia de a fi cea mai bună şcoală din Peninsula Balcanică. Apoi, corpul didactic select, în frunte cu valorosul ei director, domnul profesor Vasile Petrovanu, este o garanţie că, şi în direcţia practică, viitorii învăţători vor fi cât se poate de bine pregătiţi.” (Vremea şcolii, 1939).

     Când Şcoala Normală „V. Lupu” ajunsese la apogeu, cel de-al doilea razboi mondial i-a adus dezastrul. În anul 1943 lumea începea să evacueze Iaşul. Pentru Şcoala Normală „V. Lupu” s-a fixat loc de refugiu Şcoala Normală din Craiova. Localul şcolii a fost distrus în întregime, din biblioteca şcolii au fost distruse sau au dispărut colecţiile de cărţi rare, în mare parte donaţii ale directorilor Titu Maiorescu, Constantin Meissner, Ioan Mitru şi prof. univ. Ioan Simionescu. Tablourile în ulei, opera pictorului Octav Băncilă au fost distruse. Cu toate acestea, instituția și-a urmat cursul firesc pentru o instituție de referință pentru învățământul ieșean și românesc, purtându-și cu modestie și distincție faima.

     Dacă până în 1989 Școala Normală „Vasile Lupu” și-a îndeplinit constant rolul de instituție responsabilă de formarea inițială și continuă a cadrelor didactice pentru învățământul preșcolar și primar, anul 1990 a fost anul de grație care a adus o continuă luptă pentru o nouă identitate, creionată de repetatele reforme ale învățământului românesc.

     Din anul 2016, de când am început și eu să fac parte din acest colectiv, poartă numele de : Colegiul Pedagogic ,,Vasile Lupu” Iași. 

La rândul meu, și eu am primit informații despre acest liceu, am fost curioasă să aflu cât mai multe pentru a mă convinge dacă vreau să îmi petrec acești patru ani de liceu aici sau nu. Astfel, acum îmi face și mie o deosebită plăcere, fiind elevă a acestui Colegiu, să vă descriu acest loc și atmosfera din acest colectiv, garantându-vă că nu veți avea niciun regret dacă veți alege acest liceu.

Vă împărtășesc cu drag primele mele gânduri ale primului an de liceu și experiența mea de până acum la Colegiul Pedagogic ,,Vasile Lupu” Iași. 

Din interior, Colegiul Pedagogic ,,Vasile Lupu” Iași prezintă o atmosferă caldă, prietenoasă și încântătoare. Și înainte de a fi admisă aveam o părere deosebită despre acest liceu, însă nu cunoșteam interiorul. Dar acum că sunt elevă aici, pot spune că a depășit așteptările mele și sunt foarte mândră că sunt elevă a Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” Iași. Motivul ce m-a determinat să aleg această instituție a fost cel de a deveni un bun dascăl. Încă din gimnaziu am participat la diferite activități cu copiii și mi-a plăcut foarte mult, ajutându-mă și mai mult să mă hotărăsc în ceea ce privește viitorul meu. Familia și foștii domni profesori m-au încurajat să-mi urmez visul, iar acum fiind elevă la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” Iași, nu-mi pare deloc rău de alegerea făcută, ba chiar m-a motivat și mai mult să muncesc pentru a deveni ce îmi doresc.

În primele zile de școală pășeam cu emoții spre clasă, gândindu-mă ce voi mai afla în acea zi. Eu și colegii mei eram timizi, neavând curaj să ne cunoaștem mai mult, dar încetul cu încetul ne-am acomodat, iar acum interacționăm foarte bine. De asemenea, la fiecare oră aveam câte un fior pentru că nu știam cum va decurge cu noii profesori. Peste ani, cu siguranță îmi voi aduce cu drag aminte de aceste clipe. Dacă alegeți această școală veți avea ocazia să participați la diferite concursuri, proiecte, puteți face parte din corul și grupul de dans al școlii și... lista continuă! Pot să vă mai descriu și ”peisajul” din cadrul practicii pedagogice. Dacă veți opta pentru profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare, veți avea parte de momente fascinante alături de copiii de la grădiniță, respectiv școală. 

    Așadar, vă invit cu drag la Colegiul Pedagogic ,,Vasile Lupu” Iași dacă vă doriți să rămâneți în lumea copiilor până la ce vârstă doriți voi, dacă doriți seriozitate, implicarea în diferite proiecte, activități și dacă doriți să aveți un viitor frumos pentru că aici aveți privilegiul să educați si să vă autoeducați. 

P.s.: Nu pot să vă dezvăluiesc mai multe lucruri pentru că vreau să le descoperiți voi!

Vă doresc mult succes la probele eliminatorii ce vor avea loc în curând!

                                                                          Cu mult drag,                                                                                             eleva Nechifor Teodora   

                                                                                     IX-C

                                                                                           

Școala altfel

     În perioada 27-31 martie am participat la programul ,, Școala altfel '' . Împreuna cu clasa și cu doamna dirigintă, am vizitat numeroase locuri frumoase ale Iașiului . Obiectivele acestor activități au fost să ne formăm abilități de organizare, să ne actualizăm cunoștințele și să respectăm regulile impuse.

• Prima zi(Marti) : Vizită la Grădina Botanică 
      După vizita Grădinii, am poposit lângă lac și am observat că în jur erau cam multe gunoaie. Acest lucru a determinat-o pe d-na dirigintă să ne atragă atenția ca nu cumva să aruncăm ambalaje ș.a. în alt loc decât în coșul de gunoi. Această discuție m-a făcut să îmi dau seama că unul dintre cele mai importante obiective a fost atins; acela ca noi, viitori învățători, să fim disciplinați, să protejăm mediul ce ne înconjoră pentru a-i învăța și noi la rândul nostru pe elevi. Această competență de a fi atent, protector și civilizat mi-am format-o prin acțiunea derulată .

• A doua zi : Deplasare către muzeele ieșene

                         Vizită la Muzeul Unirii

                         Vizită la Palatul Culturii

                          Vizită la Casa Dosoftei

         

• 
  

•  Ultima zi : Am vizionat un film în clasă. 

      Prin aceste ieșiri, ne-am atins obiectivele propuse și mi-am îmbogățit cultura generală prin cunoștințele dobândite. Eu, ca viitor cadru didactic voi fi pregătită pentru a coordona o astfel de activitate, datorită acestui program : ,, Școala altfel ” .
   

Șapte motive pentru care Iaşul merită să fie una dintre cele 7 minuni ale României

           La ultima estimare, de la 1 ianuarie 2016, municipiul Iași avea o populație de 362.142, fiind al doilea oraș din România, după București, din acest punct de vedere. Zona Metropolitană Iași, care include 13 localități învecinate, avea o populație de 472.733 de locuitori. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 290.422 de locuitori și era al patrulea oraș ca mărime din România. Are o suprafață de 9.391 ha .

Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea în Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui „Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai vechi: iazigii din Antichitate .

După părerea mea, orașul Iași este unul dintre cele mai frumoase orașe din România pentru că are un istoric lung și relevant, aici au domnit cei mai importanți domnitori și sunt locuri ce merită din plin vizitate . Acest oraș merită o descriere lungă și frumoasă pentru că este plin de obicective istorice și turistice, este dezvoltat pe toate domeniile și în el locuiesc români frumoși .

         Aceste articole sunt necesare elevilor viitori învățători deoarece îi educă în acest domeniu, îi pregătește pentru a ști să lucreze și electronic cu elevii ce îi vor avea și le dezvolta atât creativitatea, cât și cultura generală, în cazul acesta, actualizez informațiile despre orașul în care m-am născut .

1. Literatura

     Muzeul de literatură a Moldovei-”Casa Vasile Pogor” este martora atâtor generații de poeți și scriitori ai literaturii române .Casa Memorială „Vasile Pogor” este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, amplasat pe Str. Vasile Pogor nr. 4. Muzeul prezintă dezvoltarea literaturii române, cu precădere de pe teritoriul Moldovei, începând cu anul 1800 și până în zilele noastre. Muzeul își are sediul în Casa „Vasile Pogor” sau „casa cu ferestre luminate”, clădire construită pe la 1850 de către vornicul Vasile Pogor și soția sa Zoe. Imobilul are un lung istoric legat de viața culturală a Iașului, fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea orașului, sediu al Societății literare Junimea (fondată în 1863) și al revistei Convorbiri literare (fondată în 1867). În prezent clădirea este clasată monument istoric cu codul cod LMI IS-II-m-B-04358.
Cumpărată în 1901 de principesa Maria Moruzzi, care modifică intrarea principală și schimbă fațadele, așezând deasupra balcoanelor blazonul familiei, casa va fi moștenită de fiul ei, Gheorghe Brătianu care în 1938, când pleacă la București, o închiriază rezidenței regale din Iași. Din 1947 aparține Regionalei CFR Iași. Va fi naționalizată și va servi din 1954 Inspecției de Stat pentru Igienă și Protecția Muncii, Regionala Iași. A fost restaurată în 1968 în vederea amenajării muzeului și reparată după cutremurul din 1977.


2. Muzica

         Opera Națională Română din Iași este o instituție publică de cultură care funcționează în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național (în temeiul Hotărârii nr. 90 din 10 februarie 2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național). Organizarea și funcționarea acesteia se face conform prevederilor Ordonanței nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, cu modificările și completările ulterioare. Finanțarea instituției se realizează din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.
În urma unui concurs de proiecte organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în anul 2011, regizorul Beatrice Rancea a obținut funcția de manager a Operei Naționale Române din Iași pentru o perioadă de patru ani.
https://www.youtube.com/watch?v=BIOo3pGcEKw

3. Sculptura

       Palatul din centrul Iaşilor, conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. Marcând puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei, Palatul s-a impus ca o adevarată efigie încă de la apariţia ei în peisajul urbei.

Palatul de Justiție și Administrație din Iași, construit între anii 1906-1925 după planurile arhitectului I.D. Berindey, s-a impus prin dimensiunile sale remarcabile. Astfel, turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7330 mp și o suprafață desfășurată de 34.236, 35 mp.
În afara monumentalităţii și frumuseţii ei, clădirea se distingea prin instalaţii şi echipamentele tehnice moderne, achiziţionate din Germania, precum şi prin feroneria realizată de Casa Haug și de renumitele firme franceze Krieger, Mericier și Bagvès. Mobilierul Palatului de Justiţie, în stil neogotic, a fost proiectat şi realizat în ce
lebrele ateliere Albert Goumain din Paris şi de către firma Mappel din Anglia.
                                  https://www.youtube.com/watch?v=b51DgsmkF4o

4. Teatrul

          Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași este o instituție publică culturală, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, fiind cel mai vechi Teatru Național din România. Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în Lista monumentelor istorice, având cod LMI IS-II-a-A-03735.
Între clădirea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” și Catedrala Mitropolitană se întinde o minunată esplanadă.

5. Pictura

  Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi deţine un fond însumând peste 2.500.000 de unităţi bibliografice, dintre care o parte importantă o reprezintă colecţiile speciale tezaurizând peste 100.000 de documente, manuscrise, carte veche românească, carte veche străină, albume, hărţi, stampe, piese de arhivă.
Deschiderea internaţională, care a fost posibilă din anii 1990, a stimulat colaborarea cu instituţii prestigioase de profil din întreaga lume permiţând asimilarea celor mai noi tehnologii. Astfel, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi a devenit prima bibliotecă din România complet informatizată, având o bază de date online cu peste 1,8 milioane înregistrări bibliografice. Accesul la importante baze de date ştiinţifice (ProQuest, Springer, Ebsco, Scopus, ScienceDirect, Emerald şi altele) conferă bibliotecii statutul de centru activ de cercetare.
Activitatea infodocumentară se desfăşoară în cadrul a 30 de săli de lectură cu 1320 de locuri în sediul central şi cele 13 filiale. Componentă importantă a vieţii universitare ieşene, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” este integrată în structurile europene, ca veritabil furnizor şi mediator de informaţii.

6. Fotografia

       Malul râpei sfârtecat de ape urca mereu spre târg, muşcând în fiecare primăvară şi toamnă ogrăzile caselor apropiate, încât unii târgoveţi, mai sperioşi, vedeau sfârşitul „capitalei” prăbuşită în uriaşele prăpăstii de la Râpa Galbenă şi până la Râpa Pivigheţoaiei (căscată în preajma uliţei Talpalarilor, zisă apoi Săulescu), ce se adânceau mereu. După mai multe încercări de a „închide” această rană a Iaşului, primarul Nicolae Gane în cel de-al patrulea mandat demarează procedurile pentru construcţia Rîpei Galbene. Lucrarea gîndită de primar avea menirea să igienizeze locul năpădit de necurăţenii, să-l înfrumuseţeze şi să creeze o legătură directă, printr-un bulevard modern, între Gară şi strada Copoului (Carol), aflată, de asemenea, în prefaceri. La cererea sa, inginerul şef Charles Chaigneau din Serviciul Tehnic al Primăriei, prezenta planul general al noii străzi – cu raportul nr. 4269 din 5 septembrie 1897 – pe care primarul punea apostila: „La Consiliu” şi data de 9 septembrie 1897. Odată acţiunea pornită, urmau discuţiile de rigoare, inginerul Chaigneau întocmind planurile lucrărilor de canalizare, iar arhitectul I. Vignali pe cele ale unei esplanade ce avea să înlocuiască rîpa cea hîdă. La 3 martie 1898, Consiliul comunal le dădea girul, astfel că a doua zi porneau spre Bucureşti. Deşi lipseau fondurile, circa 400.000 lei, la cererea primarului, Ministrul de Interne şi Consiliul Tehnic Superior – prin Jurnalul din 9 aprilie 1898 -încuviinţau execuţia proiectelor.

     

7. Cinematografia 

       

      Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) sau Universitatea din Iași, este o universitate de stat din Iași și una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România.[1] Fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, Universitatea din Iași, așa cum s-a numit la început, este prima universitate modernă a României.
Situată într-unul din cartierele istorice ale orașului, Copou, și cuprinzand 15 facultăți și numeroase centre de cercetare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este o instituție de învățământ superior cu tradiție și în același timp o Universitate modernă care, prin realizările înfăptuite în plan educațional și științific, a căpătat recunoaștere atât pe plan național cât și internațional.
În 2011, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a fost clasificată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Asociația Universităților Europene în prima categorie, cea a universităților de cercetare avansată și educație.
          Orașul Iași este un oras interesant, cu multe obiective ce trebuie vizitate, incarcat de istorie, de obiective religioase, dar si un mare centru universitar. Mă simt privilegiată să locuiesc în Iași și invit cu drag pe toți românii și nu numai, să cunoască bogățiile țării ce se află aici, în acest oraș pe care unii nu îl apreciază atât cât trebuie și preferă să viziteze alte locuri ale țării sau ale lumii, deși ei nu și-au vizitat propriul oraș .

REGULI DE NETIQUETĂ

  1. 10 Reguli de Netiquetă

     

    Regula 1: Verificarea ortografică şi corectarea mesajelor,  în toate comunicările scrise pe internet, deoarece erorile pot diminua credibilitatea mesajului.

Regula 2: Nu scrie totul cu Caps Lock într-un text, deoarece este ca şi cum ai ţipa la cel care te citeşte.

  Regula 3: Onestitatea este o neticheta bună, deoarece comunicaţiile în reţea nu sunt valide fără ea. Fii sincer în profilurile tale şi în alte comunicări, deoarece onestitatea creează cea mai bună experientă on-line.

  Regula 4: Fii tu însuţi online, pentru că nu eşti anonim şi alţi utilizatori sunt oameni reali. Nu spune şi nu fă online, lucruri pe care nu le-ai face  în realitate, pentru că nu poţi fi luat în serios,  Imaginea ta online este importantă. N-o strica prin a fi altcineva decât eşti.

  Regula 5: Nu jigni şi nu răspunde la jigniri, sau orice altceva ce reprezintă o insultă personală comunicata prin intermediul internetului. Normele netichetei vor să civilizeze internetul, deoarece acesta este codul de conduită socială.

  Regula 6: Nu faceţi spam şi nu urmaţi urmați link-uri de tip pop-up şi spam-ul, deoarece acestea pot duce la viruşi, spyware şi malware.

  Regula 7: Fii conservator în e-mailul trimis şi liberal în e-mailul primit, deoarece calitatea este mai bună decât cantitatea.

  Regula 8: Nu trimite e-mailuri noaptea târziu, deoarece aceasta poate pune  în discuţie stilul tău de viaţă.

  Regula 9: Cumpăra de pe site-uri web securizate, deoarece acestea protejează informaţiile tale.

  Regula 10: Fii discret în tot ceea ce faci pe internet. Aceasta include crearea de profiluri pe reţelele sociale şi postarea de comentarii.

2. Agresiunea pe internet

Orice bloger cât de cât citit, mai ales pe subiecte de interes general, îți va spune că într-o singură săptămână este înjurat și jignit pe internet, mai mult decât a fost întreaga lui viața offline. Din păcate, lucrul ăsta nu-l pățesc doar blogerii sau doar cei care înțeleg cu ce se mănâncă mediul online, ci toată lumea.

Cuvintele dor. Rar ai să vezi persoane atât de detașate încât să nu fie atinse deloc de tirul unor comentarii negative țintite direct spre ei sau munca lor. Cât de tare te afectează ține de modul tău de a fi, cu cât ești mai nesigur pe tine cu atât te va durea mai tare, iar dacă nu e vorba de nesiguranță ci dimpotrivă, atunci efectul va fi de enervare. Cu alte cuvinte, pe orice parte a siguranței de sine stai, dacă nu ești perfect detașat, cuvintele alea te vor afecta într-un fel sau altul.

Pentru o personalitate matură și stabilă emoțional, efectele sunt trecătoare. Însă pentru o personalitate aflată încă în dezvoltare sau instabilă, forma asta de agresiune, mai ales dacă e repetată, poate duce la consecințe catastrofale. Sinucideri, traume pe viață, tulburări depresive. Între 25-40% dintre copiii de azi sunt afectați de cyberbullying, din fericire ai noștri sunt mai rezistenți decât ai lor și încă nu s-a ajuns la același nivel de tragedii.

Desenul cyberbulling arată cam așa:

– agresorii nu au o vârstă anume și nu aparțin vreunui grup. De la puștani de șapte ani, aruncând cu măscării și jigniri pentru care au căutat pe net ca să le știe, la boșorogi care-și varsă frustrările bătrâneții pe ținte care nu au cum să-i atingă fizic.

Nu e vorba deci de vreo generație sau de vreun anume stil de om, ci de mediu.

– agresorii sunt victime și victimele sunt agresori. La fiecare o sută-două de berbeci care vin să mă înjure pe net, îmi pun mintea cu unul și pierd destul timp cu el cât să-l fac să fumege de draci. În general îl aleg pe cel mai agresiv, pe ăla de lasă 3 comentarii odată, pline de jigniri, trimiteri către familie și așa mai departe, totul pentru că nu i-a convenit un punct de vedere exprimat într-un articol.

Ultima dată când am făcut asta, la un articol despre legumele țăranului român, războinicul a ajuns să mă blocheze pe facebook. Să ne înțelegem – a venit individul și a început să arunce cu lături pe un site pe care nu era obligat să intre, apoi a continuat să se converseze, pe același site pe care nu era obligat să intre, cu un limbaj din ce în ce mai violent, ca pe final să ajungă atât de mototolit verbal și atât de furios că la fiecare comentariu vine o replică ce-l face să se simtă mic și penibil, încât să blocheze un cont facebook ca să nu mai vadă ce i s-a răspuns pe un site pe care poate pur și simplu să nu mai intre.

Și aici intervine paradoxul – de ce ai începe o conversație despre un punct de vedere cu care nu ești de acord, jignind un om pe care nu-l cunoști, dacă la rândul tău te dovedești sensibil în fața cuvintelor aruncate pe internet?

– trolii sunt o categorie specială. Sunt cei care postează special ca să te enerveze, să te facă să te simți prost, să stârnească o avalanșă de reacții. Personal nu am cum să înțeleg unde este satisfacția în a face pe prostul sau a jigni gratuit, doar ca să stârnești pe cineva. E un lucru așa de ușor de făcut… e ca și cum te-ai bucura că poți să mănânci supă fără să te îneci.

Avem deci un mediu în care oricine poate deveni agresiv, unii o fac imediat ce nu le convine un punct de vedere și alții o fac doar de dragul de a enerva. Avem un mediu unde agresiunea poate avea consecințe grave în realitate. Avem un mediu în care oamenii aleg conștient și repetat să-i facă altuia ce și pe ei îi deranjează.

Diferența între cum se comportă oamenii ăștia în realitate și cum se comportă în mediul virtual este uriașă. Cumva faptul că stai în spatele unui monitor și vorbești cu necunoscuți, scoate la iveală toată răutatea de care ești capabil și elimină filtrul de bun simț pe care majoritatea dintre noi îl are în viața de zi cu zi.

Faptul că petrecem din ce în ce mai mult timp online, că mediul ăsta ne influențează din ce în ce mai mult viața și își pune din ce în ce mai puternic accentul pe comportamentul nostru general, ar trebui să arate necesitatea unei educații țintite spre comportamentul online.

Educația civică e un concept vechi de când lumea și dictat de necesitate. Educația online ar trebui să devină și ea realitate.

Nici măcar nu e greu de stabilit niște principii:

– nu începe niciodată o discuție sau lăsa un comentariu cu o jignire, înjurătură sau bătaie de joc la adresa autorului opiniei cu care nu ești de acord; atacă ideea nu omul.

– nu răspunde niciodată altfel decât ai face dacă ai fi față în față cu omul ăla.

Pentru cine se întreabă, eu mă ghidez exact după regulile astea simple. Când încep eu o discuție cu cineva online, nu o fac niciodată jignind și mă leg de idee nu de om, iar când răspund cuiva o fac exact la fel cum aș face-o față în față – tonul lui e și tonul meu, e civilizat el sunt civilizat și eu, nu este, nici eu nu sunt.

Așa mă comport când e vorba de discuții cu cineva anume. În articole generale se întâmplă să jignesc grupuri întregi de oameni – nu sunt de acord cu faptele lor și îi condamn pentru ele. Arunci gunoi în pădure ești mizerabil, îmi vinzi legume pline de chimicale mințind că-s super-organice și bune pentru copil ești un jeg fără caracter, asta ți-o zic și online și în față.

Care e diferența între ce fac eu într-un articol general și ce face Ghiță, care-mi înjură familia când nu-i convine ceva din ce am scris?

Uriașă. V-am spus mai sus, atacă ideea nu omul. Aceeași nuanță e prezentă când ataci faptele, un omul. Să reacționezi de parcă vorbele mele îți aduc un prejudiciu, nu faptele tale (pe care le recunoști că altfel nu te-ai simți atacat), e același lucru ca pozițiile idioate de genul – i-a distrus viața judecătorul fiului meu când l-a condamnat – pe care le iei fără să ții cont că fiul tău s-a urcat la volan beat turtă și a lovit trei persoane de pe trotuar.

Nu eu te fac mizerabil, hoț, om fără caracter și fără educație, când te numesc așa, ci tu ajungi așa prin faptele tale. Iar când te recunoști în ele, toată vina e a ta. De asta o poziție de condamnare la modul general a unui tip de comportament, prezentă într-un articol,  nu este același lucru cu începerea discuției cu o persoană anume cu o înjurătură/jignire.

Educația online ar trebui să fie unul din lucrurile importante în familie ( eu știu că va fi pentru fiica-mea, atât cum să se comporte cât și cum să nu pună la suflet atacurile altora) și în școală. Ba, mai mult, sunt convins că se va ajunge la același gen de amenzi pe care le poți primi când abuzezi verbal și hărțuiești pe cineva pe stradă, iar eu sunt perfect de acord cu asta.

Un internet liber nu înseamnă un internet în care să poți să ataci pe cine vrei, cum vrei, fără nicio consecință, apărându-te în spatele libertății de expresie prost înțeleasă, ci un loc unde lumea să se poată exprima fără să fie abuzată de toți cei care nu-s de acord cu tine sau nu au altceva mai bun de făcut decât să se simtă puternici pe net .

Martie

💗💗 💗💗

        Unei singure fiinţe din viaţa mea îi  datorez tot ceea ce eu am şi ceea ce sunt azi. Ea mi-a dat naştere, m-a crescut şi m-a învăţat să iubesc. Nu exista cuvinte care să o descrie! 

        Te iubesc, mama! La mulţi ani !

                        Cunoscând marea
     
         Îmi amintesc cu drag de întâia oară când am fost cu familia mea în vacanță, la mare .
Eram entuziasmată încă de înainte să plec, însă când am ajuns, imaginile mele din cap s-au adeverit .          Briza mării mi-a dat o energie fantastică, peisajul era de vis, iar castelele în nisip le construiam iar şi iar cu drag .
În acea perioadă am stat la nişte cunoştine de-a rudelor mele cu care am mers . Aveau şi ei copii. Întotdeauna ieşirile erau foarte distractive şi reuşite pentru că ne împăcam şi jucam de minune .
La plecare, mi-a fost foarte greu pentru că m-am ataşat foarte mult de acei oameni ,iar de loc...nu am cuvinte .
         Acea amintire mi-a rămas întipărită în minte pentru că a fost prima mea călătorie atât de lungă şi minunată ce mi-a marcat copilăria .

imgrc=IZ1yqGqZzM70YM